Arhiva

  • O nouă drumeție faină! 16.04.2016

    Pentru sâmbăta de 16 aprilie am ales traseul marcat cu triunghi roșu, ce urcă din capătul Groapelor Chiuzbăii spre platoul Igniș. Traseul nu prezintă o dificultate ridicată, iar formațiunile de stânci întâlnite sunt superbe!
    Suntem dirijați prin Rezervația fosiliferă Chiuzbaia, foarte bine delimitată de marcajul frunzei roșii de arțar, zonă descrisă detaliat în cele 8 panouri informative (rezervație aflată în grija Asociației Montana Baia Mare). Noi am ajuns doar la două dintre ele, continuându-ne drumeția spre Biserica lui Spiridon:

    Urcăm pe același marcaj, triunghi roșu, lăsând în urmă fagii infrunziți recent. Cu cât urcăm mai aproape de Igniș, cu atât ne întoarcem spre primăvara fără frunze. Asta nu ne întristează, mai ales că mai avem ocazia să întâlnim călugări și brândușe delicate.
    Decidem să nu urcăm, ca de fiecare dată, direct pe vârf, ci să ”inspectăm” puțin teritoriul, mai exact să vedem mai de aproape Piatra Dracului. Și bine-am făcut! Ce senzații :).

    Am parcurs platoul Igniș înconjurați de priveliști minunate, dar mânați de foame, abia așteptând să ajungem la izvorul din celălalt capăt al platoului, ce aparține de un alt traseu (punct albastru). Masa de prânz a fost bogată și veselă, iar coborârea pe punct albastru rapidă, cu multe alunecări:

    Coborârea pe Valea Plopilor am ales-o în speranța găsirii unor fosile, dar n-a fost să fie… Poate data viitoare! 🙂

    Continue reading →
  • Minunata rezervație Pădurea Bavna – 09 aprilie 2016

    Laleaua pestriță

    Stârcul cenușiu 

    două specii rare și protejate, păzite semeț de o pădure seculară de stejari pedunculați, pe care le putem întâlni la 40 – 50 min de Baia Mare, în zona marginală a satelor Lucăcești și Fersig. 
    Nu voi vorbi despre această arie protejată în termeni „tehnici”, ci prin prisma sentimentelor pe care aceasta ți le poate transmite de la prima vedere a pădurii. Pentru acela ce o vizitează pentru prima dată, apare uimirea chiar de la început, fiindcă familia de stârc cenușiu cuibărește la marginea pădurii, care te invită deschis la o plimbare prin ea. Bineînțeles, plimbarea trebuie să aștepte, vrând, nevrând, pentru multitudinea de poze pe care le faci acestor păsări impresionante.

    Abia apoi, începe marea căutare de comori: măcar vreo două exemplare de lalea pestriță, îți dorești. Oare am venit prea târziu? Dezamăgiți după o oră de plimbat prin pădure, cu gândul că am ratat-o, vă dați seama, ce bucurie pe noi când am văzut primul exemplar. Și când spun primul, mă refer, inclusiv, la prima vedere a acesteia de către toți paticipanții la „vânătoare”. Nebunie, exclamații, poze multe!
    N-are rost să vă mai plictisesc cu vorbe! Enjoy…we did :)!

    Cei ce am fost uimiți, într-o zi superbă…

    Continue reading →
  • O duminică superbă! 03.04.2016

    Se anunță o duminică perfectă: cu soare, fără nori, cu adieri răcoritoare de vânt și cu bună dispoziție, așa că mergem în ”pionierat”. Urcăm pe Valea Borcutului, urmând Valea Bartoșa, pe un drum forestier uitat de civilizație (ce bine!) și însoțit permanent de susurul vesel al văii. Nu e grabă, doar soarele e sus pe cer, cățelușa Tica este în formă maximă, iar traseul ”virgin” ne atrage să înaintăm printre razele calde ale soarelui. În 2 ore jumate am ajuns în Poiana Pleștioara, fără nici o problemă. Am optat să facem pauza de masă în poiană, deși mai aveam 5 minute până pe vârful Pleștioara…dar foamea era mare.

    Am lenevit așa o jumătate buuună de oră, să ne facem siesta cum trebuie și să ne încărcăm bateriile la maxim! Am urcat rapid și până-n vârf, mai ales că un drumeț ne-a ”șoptit” că sunt ghiocei și zambile sus. Cum să vă descriu fericirea găsirii acestor vestitori iubiți ai primăverii?! Mie, una, îmi venea să îi strâng în brațe pe toți, fizic imposibil totuși :)… Coborârea a fost rapidă, din virtutea inerției, nu că ne-am fi grăbit acasă.
    Puteți să ne invidiați liniștiți, am avut parte de o tură de relaxare absolut ca la carte!

    Continue reading →
  • ”Semimaraton” pe Vlădeasa!

    Cât de grozavi suntem că am reușit să finalizăm cursa de doar 15 km, organizată de Natura Transilvaniei, denumită Vlădeasa X-Trail!?
    N-o să vă descriu cât de grea a fost cursa pentru mine, nici cât de intens am simțit libertatea și fericirea, ci cum un traseu minunat îți poate da o stare de atâta bine, că nu-ți vine să crezi!
    În primul rând că s-a ”comandat” o zi însorită, cu cer albastru fără pic de nor, apoi s-au adunat o grămadă de peste 100 de oameni faini să parcurgă traseul – unii, cei mai mulți, în alergare, alții nu 🙂 – și apoi Apusenii, Doamne Apusenii, cu peisajele de vis, care-ți alina toate durerile, crampele.
    Urcarea de 7,5 km până pe vârful Vlădeasa, 1836 m, mi-a dat timp să mă bucur de cât de puțin îți trebuie să fii fericit. După cota 1400, unde era Salvamontul, a urmat și zăpada! Și cu cât urcam mai sus, cu atât se întețea și vântul, iar zăpada devenea mai înghețată.
    Coborârea a fost în viteză  (dacă poți numi viteză o alergare haotică, fără frâne, cu rânjetul întins pe față). Nu mi-a plăcut ultima urcare pe asfalt spre finish, drept că a fost scurtă, dar tot nu mi-a plăcut.
    Ce să vă mai scriu? Emoția de a ajunge la finiș n-o pot descrie, dar să stiți că rânjetul tot pe față era! Mândri foc! Și acum, poze (făcute pe traseu cu telefonul):

    și poze făcute de profesioniști:

    Continue reading →
  • În căutarea primăverii! 05.03.2016

    Traseul ales pentru acea zi n-a fost unul extraordinar, dar ne-a încântat pe toți și scopul a fost atins. Am pornit cu autobusul nr. 1 din oraș, până la ultima stație – Bifurcare Baraj. De aici am luat-o pe scurtătură către Satul Medieval, pentru a evita asfaltul.
    În vreo jumătate de oră am ajuns în Satul Medieval, unde am zăbovit cât ne-a poftit inima. Peisajul ne ”forța” să fotografiem tot, așa că…nu-i grabă!
    După ce ne-am desfătat ochii, am pornit agale spre poiana ce duce spre Șaua Dia, locul unde era, acum ceva ani, o uriașa mlaștină pliiină de lușcuțe. Din păcate, acestea s-au tot rărit, culese fiind an de an de turiști. Dar tot au mai rămas cîteva și pentru noi – spre a fi pozate!
    După un prânz copios, vesel și aducător de zâmbete, am părăsit poiana, urmând traseele cruce galbenă și bandă albastră, ce duc spre oraș. Dar, ca să nu ajungem așa repede la betoane, am decis să mai facem un popas într-o altă poieniță, așa că am abandonat cele două marcaje și, în dreptul bifurcării traseelor (unul ducea către Piatra Șoimului, iar celălalt către oraș), am ales să coborâm în Poiana Mărului.
    Cam atât pentru o zi de relaxare în căutarea și, aș putea spune, găsirea primăverii! Coborârea până la civilizație am ales-o pe marcajul puțin cunoscut: triunghi galben, ce ne-a scos în Valea Usturoiului, aproape de parcarea vechiului restaurant din zonă.

    Fotografii: Maria Farcaș, Vlad Roman și Mira Lobonțiu

    Continue reading →